Străşeni, oraşul meu de baştină frumos, fii tu mereu curat şi luminos. Chiar dacă azi ai drumuri sparte, tu stai fără apă şi canalizare, pe drumuri curge murdăria toată, te cred e foarte dureros. Va trece timp şi lumea se va deştepta, şi-ţi va alege omul care te va merita.
Eu te cunosc încă demult, pe cînd erai încă un sat, acuma doar puţin te-ai mai schimbat, ai mai crescut,f amilia-ţi e mare, cu case mari şi curţi voluminoase,cu oameni buni şi harnici şi voioşi,ce vor să te transforme ei mereu,întru-n oraş al visului tău Mare.
Pe timpuri cînd eram copil, apoi în tinereţe, eu te priveam şi nu înţelegeam pe BOŞII în conducerea de-atunci, că-ci ei veneau, din umbră şi apoi plecau. ”Vin ai noştri, pleacă ai noştri noi rămînem tot ca proştii” habar nu aveau de drumurile tale dar pe ale lor din baştină le construiau.
Am o impresie, că-ci astăzi se repetă, acelaşi lucrul, dar puţin însă schimbat, că-ci astăzi ei cu mult sau deşteptat,bun înţeles, de tine au uitat.
Trezeştete:- tu, cel ce ţii la mine, că-ci tineretul cel de azi şi cel de mîine, aşteaptă o schimbare el în bine, sînt ferm convis, schimbarea ce-a în bine, nu e departe, vine de la tine. Plaiul Liniştit. ????????