Întemeiat în anii şaizeci ai sec. XX. Notă statistică. Distanţe: pînă
în c-rul r-nal -18 km, pînă la st.c.f. Bucovăţ - 4 km, pînă la Chişinău
- 40 km. Împreună cu Găleştii alcătuiesc 1.100 de gospodării. Populaţia
înregistrată în Găleştii Noi în 2004 alcătuia 1.199 de suflete. Elevii
şi credincioşii frecventează şcoala şi biserica din Găleşti. Pe loc, în
Găleştii Noi, se află doar un magazin şi 3 baruri particulare.
Sat aşternut pe ambele părţi ale şoselei ce coboară din Găleşti spre
Bucovăţ, în regiune de coline bogate în vii. A luat fiinţă dintr-o
nenorocire, în urma unor cumplite alunecări de teren. N-o să-l găsiţi
nici în Dicţionarulgeografic al Basarabiei din 1904, nici în
Dicţionarul statistic al Basarabiei din 1923 şi nici chiar în volumul
respectiv din Enciclopedia Sovietică Moldovenească. În anul 1971 se
consideră un întreg cu aşezarea Găleşti, avînd aceiaşi statistică.
Comune sunt listele bărbaţilor căzuţi în război şi a "chiaburilor"
mînaţi forţat la pierzanie în Siberia.
Într-o noapte casele de pe vatra veche a satului, de pe povîrnişul
priporos din spatele bisericii, au început să se prăbuşească în rîpă
împreună cu copacii smulşi din rădăcină. Codrenii speriaţi, rămaşi fără
acoperiş, au dat năvală la direcţia s-zului şi sovietul sătesc din
localitate. Preşedintele sovietului sătesc aleargă la raion după
ajutor. Dar alunecările masive de teren afectaseră şi alte aşezări
podgorene, nu ajungeau materiile de construcţie.
Şi atunci Alexandru Marian, preşedintele sovietului sătesc Găleşti,
prezintă un document precum că în raza comunei sale sunt dărîmate
casele din două localităţi: Găleşti şi Găleştii Noi. Ultima "aşezare"
era o mahală cu cîteva case noi mai la vale de şcoală. Sinistraţilor li
s-au dat aici loturi de casă şi Găleştii Noi coboară treptat de-a
lungul şoselei pînă hăt în vale.
Apar case noi, arătoase, moderne. Primăria şi atunci, ca şi acum, duce
evidenţa împreună, ca pentru o singură unitate administrativă. Iar
Alexandru Marian, înainte de a ieşi la pensie, edită monografia
"Istoria satului Găleşti" (Chişinău,1990), în care nu spune nici un
cuvînt despre Găleştii Noi, deoarece îi consideră parte componentă a
aceleiaşi vetre strămoşeşti.
Aici, în Găleşti, timp de trei decenii a activat o gospodărie de stat,
s-zul "Lenin", care avea 373 ha de livezi, 442 ha de arătură, 21 de
camioane, 45 de tractoare, 322 de vaci şi 352 de porcine, construise o
şcoală medie cu 3 etaje, o casă de cultură, un palat pentru ceremoniile
nunţiale, librărie, case pentru specialişti, grădiniţă de copii.
Abia recensămîntul de mai tîrziu a făcut o mică delimitare în populaţia
din această comună. În 1979 în Găleştii Noi au fost înscrişi în
registre 308 bărbaţi şi 291 de femei. Peste 10 ani, în 1989, populaţia
alcătuia de acum 780 de suflete (386 de bărbaţi şi 394 de femei). Ea
continuă să crească şi în prezent: la recensămîntul din 5-12 oct. 2004
aici trăiau 1.199 de cetăţeni.
Satele Găleşti si Găleştii Noi sunt, de fapt, contopite între ele, de-a
lungul şoselei s-au epuizat locurile de casă. Biserica, şcoala,
biblioteca, asistenţa medicală, sărbătorile tradiţionale au devenit
demult comune. Doua sate pe aceiaşi moşie strămoşească, cu un singur
cod poştal. În jurul aşezării Găleştii Noi se văd 5 movile funerare
care-şi aşteaptă arheologii.
(Alexandru Ganenco, Localităţile Republicii Moldova)