Strășeneanul Andrei Ursu la 80 de ani - 20 Decembrie 2009 - Noutăți - InfoStraseni.md - Stiri din localitatea ta (du-mă sus)
Strășeneanul Andrei Ursu la 80 de ani

Categoria: Educație |
Data: 20.12.2009
asm.md
A realiza ceva esenţial în ştiinţă, luînd în consideraţie nivelul înalt de dezvoltare a acesteia, sunt capabile numai persoanele dotate de la natură cu capacităţi intelectuale, cu gîndire profundă, care se sacrifică zi de zi întru prosperarea ştiinţei. Îndeosebi, este dificil de a te evidenţia în aşa domeniu de activitate ca pedologia, ce se află în interesele societăţii umane de-a lungul întregii istorii a dezvoltării civilizaţiei şi unde au activat personalităţi cu renume. Şi numai cei care, de rînd cu aptitudinile înalte de cercetător, manifestă o dragoste deosebită şi devotament faţă de specialitatea aleasă, se pot bucura de succes. Din această categorie face parte şi academicianul Andrei Ursu, un renumit pedolog de vocaţie.
Acad. Andrei Ursu s-a născut la 20 decembrie 1929 în Străşeni, într-o familie de buni gospodari. Anii de şcoală, ce au urmat după 1941, au coincis cu perioada dificilă a istoriei contemporane a ţării: se începuse cel de-al Doilea Război Mondial, peste tot se auzeau explozii de bombe, zgomote asurzitoare de motoare, oamenii erau stăpîniţi de frica de a nu fi evacuaţi şi de a nu muri de foame. În aceste împrejurări grave, după absolvirea în anul 1943 a şcolii primare din localitatea de baştină, continuarea studiilor la liceu presupunea cheltuieli mari, pe care părinţii nu erau în stare să le suporte. Numai graţie grijii şi generozităţii rudelor a fost posibilă înmatricularea sa la Liceul „B.P.Haşdeu” din Chişinău. În scurt răstimp reuşeşte să susţină cu succes examenele pentru a fi scutit de taxa pentru studii, devenind bursier. Însă, din cauza apropierii luptelor de oraşul Chişinău, acest liceu a fost evacuat în Craiova, România. Tatăl său, care era poştaş, a fost concentrat în România pentru a-şi continua activitatea, iar mama bolnavă era ţintuită la pat, Andrei a fost nevoit să rămînă acasă, unde se angajează la moara din sat. Îndată după terminarea războiului a fost repartizat să lucreze în calitate de învăţător de clasele primare.
Cu reîntoarcerea tatălui său din România în 1945, numai datorită unei minuni familia sa n-a fost deportată, de rînd cu multe altele, în Siberia. În 1946 Andrei este înmatriculat în şcoala nr.4 din Chişinău, cu predarea aprofundată a unor obiecte, în special, a matematicii. Tot în această şcoală şi-au făcut studiile viitorii academicieni A.Andrieş, S.Berejan, Gh.Palade, A.Simaşchevici. În acea perioadă aici activau aşa profesori excepţionali ca S.Smirnov, M.Reznic etc., graţie cărora Andrei Ursu a obţinut o pregătire solidă, mai ales, la matematică. Profesorul M.Reznic visa să-l vadă pe Andrei matematician, de aceea îl îndemna să-şi continue studiile la Universitatea de Stat „M.V.Lomonosov” din Moscova. Din voia întîmplării, şeful Direcţiei municipale de educaţie şi învăţămînt s-a îmbolnăvit şi n-a reuşit să expedieze documentele absolventului la Moscova pînă la începutul anului de studii. Astfel, Andrei Ursu este impus să caute o altă posibilitate de a obţine studii superioare. Împreună cu un prieten de-al său se adresează către rectorul Institutului de Medicină din Chişinău, doctorul Soroceanu, cu rugămintea de a fi înmatriculat la facultatea de medicină generală. Aşa a fost să fie că chiar în primele zile de studenţie Andrei se îmbolnăveşte de malarie şi lipseşte un timp de la facultate. După ce revine la studii, este ofensat pe nedrept de profesoara sa de anatomie, care în prezenţa colegilor săi îi face morală în legătură cu absenţa de la prelegeri. În aceeaşi zi un absolvent al Institutului de Medicină i se destăinue că după absolvirea facultăţii, a fost repartizat la lucru într-un spital din sudul republicii, unde nu-şi poate îndeplini funcţia de medic, deoarece, pe lîngă faptul că acolo n-au fost efectuate reparaţii capitale de zeci de ani, în spital lipsesc şi cele mai necesare medicamente. Aceste împrejurări, precum şi faptul că nu simţea mare atracţie faţă de medicină, l-au şi determinat să părăsească Institutul de Medicină.
Hazardul a jucat şi de data aceasta un rol decisiv în destinul viitorului academician. Determinîndu-se să-şi facă studiile la Universitatea de Stat din Chişinău, se programează la audienţă la rector, funcţia de interimat al căruia pe atunci o îndeplinea vestitul nostru pedolog acad. N.Dimo. Discuţia cu renumitul savant pe marginea problemelor din domeniul pedologiei, care graţie fondatorului acesteia, prof. V.Docuceaev, abia îşi lua avîntul, l-a impresionat pe Andrei Ursu într-atît de mult, că pentru dînsul pedologia a devenit alternativa matematicii.
Încă în anii de şcoală, mai ales în timpul vacanţei, lui Andrei îi plăcea să meargă prin pădure spre lăcaşul monastic din Căpriana cu tatăl său, care, fiind poştaş, trebuia să deservească 4 sate împrejur. Astfel, în una din plimbările prin pădure, în vara anului 1938 ei au descoperit o groapă specifică, ce l-a impresionat mult pe viitorul pedolog prin profilul său. Abia peste 12 ani, cînd academicianul N.Dimo petrecea o aplicaţie la pedologie pe teren şi a dat indicaţie de a săpa un profil pedologic pentru colectarea probelor, tînărul student Andrei Ursu şi-a dat seama că groapa din pădurea Căpriana prezenta un profil pedologic.
După cum mărturiseşte acad. A.Ursu, peste încă 13 ani de la acea întîmpare, adică în 1963, la Chişinău sosise academicianul Academiei Române N.Cernescu, preşedinte al Societăţii Internaţionale de Ştiinţă a Solului, care intenţiona să organizeze pentru delegaţiile la Congresul internaţional al pedologilor o excursie pedologică în Codrii noştri. În discuţia cu tînărul pedolog A.Ursu şi cu tatăl său, acad. N.Cernescu a menţionat că acest profil a fost săpat cu consimţămîntul Academiei Române sub tutela Dumnealui încă în anul 1938, în comun cu fiica unui magnat englez.
Săparea profilului pedologic în 1938 de către viitorul preşedinte al Asociaţiei Internaţionale a Pedologilor, acad. N.Cernescu, descoperirea acestuia de către viitorul pedolog A.Ursu, săparea celui de-al doilea profil pedologic în anul 1950 la indicaţia altui academician, recunoscut de comunitatea ştiinţifică - N.Dimo, şi săparea a multor altora pe parcursul a circa 55 de ani de către academicianul contemporan, de asemenea, notoriu, prezintă un lanţ de evenimente în istoria dezvoltării cu succes a pedologiei în ţara noastră.
Transferîndu-se la Universitatea de Stat, Dumnealui de la bun început învaţă cu mare sîrguinţă, manifestă o inteligenţă vie şi un comportament echilibrat, devenind unul din cei mai stimaţi studenţi de la facultatea de biologie şi pedologie. Pe lîngă aceasta, A.Ursu, fiind înzestrat de natură cu darul de orator, recită versuri de o înaltă putere de atracţie, fapt pentru care se bucură de popularitate printre colegi pînă în prezent. Prelegerile acad. N.Dimo l-au convins definitiv că pedologia este o disciplină ştiinţifică căreia merită să-ţi consacri pe deplin viaţa, ceea ce a şi realizat de-a lungul întregii sale activităţi.
Îşi începe cariera în anul 1953 în calitate de laborant la Institutul de Pedologie, Agrochimie şi Ameliorare a Filialei Moldoveneşti a Academiei de Ştiinţe a ex-URSS. Avînd o pregătire academică considerabilă şi fiind impresionat încă din anii de studenţie de studiile solului, Dumnealui reuşeşte pe parcursul a unui singur an de lucru să se impună ca un cercetător tenace. De aceea în 1954 este angajat în funcţie de colaborator ştiinţific inferior la acelaşi institut.
Ca cercetător ştiinţific s-a impus printre colegi atît în aspect inovaţional, cît şi în planul investigaţiilor de ordin strategic. Dumnealui, în baza studiilor complexe de laborator şi în condiţii de cîmp a solurilor, elaborează şi întocmeşte hărţile solului raioanelor administrative şi monografiile de însoţire. În baza materialelor ştiinţifice multianuale în anul 1964 pregăteşte şi susţine cu brio la Institutul de Geografie al AŞ a ex-URSS teza de doctor în geografie «Почвы Приднестровской возвышенности Молдавии». În acelaşi timp, Dumnealui acordă o atenţie deosebită cercetărilor ştiinţifice privind raionarea agropedologică a Moldovei, ce i-a permis ca în comun cu profesorul universitar I.Crupenicov şi doctorii în ştiinţe D.Balteanschi şi A.Rodina să editeze în anul 1965 monografia „Raionarea agropedologică a Moldovei”, lucrare de mare interes în organizarea ştiinţifică a agriculturii.
În legătură cu necesitatea elaborării bazelor ştiinţifice ale specializării interraionale a ramurilor principale ale agriculturii şi utilizării efective a resurselor pedologice în 1966 sub conducerea Dumnealui au fost iniţiate investigaţii referitor la realizarea microraionării agropedologice a teritoriului ţării.
În anul 1978 generalizează rezultatele activităţii ştiinţifice multianuale în teza de doctor habilitat în biologie «Почвенное микрорайонирование как основа специализации сельского хозяйства на примере Молдавии», care a fost susţinută cu succes la Universitatea de Stat „M.V.Lomonosov” din Moscova.
Doctorul habilitat Andrei Ursu devine recunoscut ca specialist de înaltă calificare nu numai în domeniul raionării şi cartografiei teritoriilor diferitor complexe agrare, dar şi în geografia solurilor. În anul 1977 a publicat monografia «Природные условия и география почв Молдавии», care a fost înalt apreciată de comunitatea ştiinţifică.
Firesc că profesorul A.Ursu este preocupat şi de estimarea agroecologică a terenurilor şi pretabilitatea lor pentru amplasarea culturilor multianuale, care ocupă un loc deosebit în agricultura ţării. Materialele ştiinţifice, obţinute în acest domeniu, au fost reflectate în monografia «Почвенно-экологическое микрорайонирование Молдавии» (1981), menţionată cu Premiul „V.P.Wiliams” al Academiei de Ştiinţe Agrare a Rusiei. Către anul 1984 doctorul habilitat A.Ursu devine recunoscut ca savant de forţă în domeniul geografiei solurilor nu numai în Moldova, dar şi departe peste hotarele ei, despre ce mărturiseşte susţinerea masivă a candidaturii Dumnealui pentru alegerea în calitate de membru corespondent al A.Ş.M de către toate instituţiile ştiinţifice de profil din ex-URSS.
Un eveniment deosebit pentru ştiinţele agricole prezintă monografia în trei volume «Почвы Молдавии» (1984-1986), care a fost pregătită pentru tipar sub conducerea membrului corespondent Andrei Ursu. Această lucrare fundamentală a devenit carte de căpătîi pentru orice specialist în agricultură şi va servi ca ghid în pregătirea a mai multor generaţii de pedologi.
După anul 1984 spectrul investigaţiilor ştiinţifice şi practice a mem. cor. Andrei Ursu se extinde şi mai mult. Dumnealui efectuează cercetări complexe privind geneza, transformările tehnogenetice, evoluţia contemporană a solului, geografia solurilor şi în rezultat nu numai a descris noi legităţi privind proprietăţile specifice ce au contribuit la transformarea solului în al treilea mediu vital (după mediul acvatic şi terestru aerian), a stabilit rolul polifuncţional al solului în biosferă, a elaborat o nouă concepţie şi un sistem original de evaluare şi de codificare a proprietăţilor specifice ale solurilor, a efectuat regionarea pedogeografică şi a caracterizat unităţile de regionare pedogeografică, a stabilit variabilităţile şi gradele tehnogenezei solurilor.
A fost stabilit că diversitatea solurilor este condiţionată de variabilitatea condiţiilor pedogenetice. În baza analizei cunoştinţelor contemporane, cercetărilor multianuale complexe proprii şi practicii profesionale a fost elaborată un nou sistem de clasificare a solului, care, în acelaşi timp, păstrează divizarea taxonomică tradiţională. Conform acestei clasificări, învelişul de sol al republicii este constituit din 13 tipuri şi 36 subtipuri. Unităţile mai jos de subtip depăşesc cifra de 700.
Este autor a multor recomandări practice şi metode originale de mare semnificaţie, printre care metodele microraionării solurilor, de diagnosticare a solurilor pentru amplasarea plantaţiilor multianuale, de cartografiere a solurilor, de evaluare agroecologică şi a numeroase recomandări practice, ce se implementează pe larg. Acestea sunt consacrate plantaţiilor de livezi intensive, sporirii eficacităţii şi durabilităţii agriculturii, protecţiei solurilor, restabilirii şi sporirii fertilităţii, sistemului regional de protejare a solurilor. Printre aceste lucrări cu caracter practic enorm de valoroase, elaborate în comun cu alţi colegi, este «Атлас почв Молдавской ССР», editat în 1988, «Охрана почв в условиях интенсификации сельского хозяйства», „Degradarea solurilor şi deşertificarea” (2000), în care se examinează toate aspectele eroziunii şi deşertificării ce prezintă cel mai mare pericol pentru solurile Moldovei şi propune măsuri concrete de combatere a acestor fenomene. În anul 2006 apare monografia „Raioanele pedogeografice şi particularităţile regionale de utilizare şi protejare a solurilor”. În total, Andrei Ursu este autorul şi coautorul a peste 530 de lucrări ştiinţifice.
În decursul a peste 35 de ani Dumnealui îmbină cercetările ştiinţifice cu diferite funcţii administrative, ocupînd postul de director adjunct pentru ştiinţă şi director al Institutului de Pedologie şi Agrochimie „N.Dimo” (1966-1986) director general al Societăţii Practico-Ştiinţifice „Fertilitatea” (1983-1986), academician coordonator al Secţiei de Ştiinţe Biologice şi Chimice a A.Ş.M. (1986-2000). În diferite perioade a ţinut prelegeri la Universitatea de Stat, a fost conducător al temelor de licenţă, de doctor în ştiinţe şi doctor habilitat.
Acad. Andrei Ursu este înalt apreciat atît de comunitatea ştiinţifică din ţară, cît şi de savanţii de peste hotare: i s-a conferit titlul onorific de „Om Emerit” şi Ordinul „Gloria muncii”, este Laureat al Premiului de Stat pentru realizări valoroase în ştiinţă. În anul 1994 i se conferă titlul de membru de onoare pentru valoroase contribuţii în domeniul ştiinţelor agronomice şi protecţie a mediului de către Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu - Şiseşti”, România. În acelaşi an devine membru de onoare al Societăţii Naţionale Române pentru Ştiinţa Solului. În anul 2000 a fost ales în calitate de membru de onoare al Societăţii Pedologilor „V.Docuceaev” din Rusia, în 2006 – membru de onoare al Societăţii Pedologice din Ucraina. Pe parcursul a 15 ani este preşedinte al Societăţii Naţionale de Ştiinţe a Solului din R.Moldova.
Renumitul savant rămîne a fi întotdeauna un luptător activ pentru gestionarea bine argumentată a solului ca resursă naturală şi obiect polifuncţional cu multiple misiuni biosferice, gestionate la nivel naţional, în vederea acceptării de către Parlament a Legii Solului. Idealul Dumnealui este ca fiind principala noastră bogăţie naturală – solul, ce aparţine nu numai generaţiei actuale, dar şi celor care vor urma, să fie gestionat în mod competent, utilizat şi protejat eficient.
În această ordine de idei, este firesc, ca şi acad. Andrei Ursu să fie protejat şi susţinut de noi, savanţii, să-şi poată realiza speranţele şi aşteptările, care sunt şi ale poporului. Sănătate şi noi succese pe tărîmul ştiinţei Vă dorim, mult stimate domnule academician.

Academician Teodor FURDUI
Academician Gheorghe DUCA

Mai multe informații despre Andrei Ursu în modulul "Personalități"




Știri asemănătoare :

Comentarii:

Only registered users can add comments.
[ Înregistrare | Logare ]
 
Chat
 
200
Publicitate
Ultimele comentarii
Sondaj de opinie
Ce posturi TV locale priviți cel mai des?
Răspunsuri: 166
Citat aleator
“Istorie se cheama ceea ce s-a intamplat cu adevarat, nu ceea ce am vrea sa se fi intamplat.” Nicolae Iorga
Recomandăm
Vremea în Strășeni


Web Statistics